Ultima dată am scris tot despre o carte. Era doar una dintr-o serie care a fost prezentată în cadrul conferinţei Literatura polonă tradusă în limba română - o selecţie a celor mai recente apariţii editoriale, care a avut loc pe 8 decembrie, la Departamentul de Filologie Rusă şi Slavă, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. Merită să revenim puţin asupra respectivei liste, mai ales că nu avem de a face doar cu proză, aşa cum este în cazul romanului Pământul Făgăduinţei de Władysław Reymont sau cu Trei laureaţi NIKE într-o carte: Jerzy Pilch, Andrzej Stasiuk, Olga Tokarczuk, editura ARC, 2011, ci si cu teatru (Juliusz Słowacki: Kordian - Paideia, 2009, Zygmunt Krasiński: Nedivina Comedie - Paideia, 2011 şi Psihoterapolitica. Antologie de teatru contemporan polonez - Editura Art, 2011), reportaj (Lidia Ostałowska: Ţiganul tot ţigan,  Editura ARC, 2011), poezie (Dusza Czara şi Margareta Sterian: Antologia poeziei contemporane poloneze - publicată de Fundaţia Margareta Sterian, reeditare în 2011 a ediţiei din 1935) sau autobiografie (Lech Wałęsa: Drumul spre adevăr. Autobiografie, Editura Curtea Veche Publishing, 2011).
Nu doar că avem de-a face cu traducători de marcă precum Constantin GeambaÅŸu, Passionaria Stoicescu, Cristina Godun, Sabra Daici ori Luiza Săvescu, dar avem de-a face cu un adevărat “asalt” al scriiturii poloneze, un asalt făcut din mai multe unghiuri, atingând mai multe zone de interes, punând cititorul în faÅ£a unei întrebări pe cât de legitime, pe atât de provocatoare: eu cu ce să încep? Ei bine, cu oricare! Lista pusă în discuÅ£ie are marele merit de a fi policefală, fiecare titlu fiind un bun început pentru a (re)descoperi, fie ÅŸi în traducere, textul polonez. Noi nu o să favorizăm nici un titlu. Nici un autor. O să vă lăsăm singuri, cu cărÅ£ile. Dar vă ÅŸi invităm să meditaÅ£i la un aspect: atunci când autobiografia unui om are toate datele unei proze de calitate, când proza dezvăluie măruntaiele realităţii, când reportajul e atins de lirism, iar poezia are toata convingerea unei autobiografii, mai este, oare, legitimă întrebarea:
eu cu ce să încep?
Â
Â
