Povestea lui Henryk, a lui Janusz şi a Bătrânului Doctor: Bătrânul Doctor!
Pe cât de cunoscut şi de important din punct de vedere public şi social, pe atât de misterios este acest personaj, care nu pare să aibă familie, copilărie şi iată, nici măcar nume. Dar ştim, totuşi, că, stranie coincidenţă (dar asta numai pentru cine vrea să creadă în coincidenţe), este născut fix în aceeaşi zi, lună şi an (evident, la fel de incert) cu Henryk şi cu Janusz!
Dar Bătrânul Doctor sau Stary Doktor, cum i se mai spune în polonă, este cunoscut ca atare de toată lumea abia în 1934, pe când vorbea copiilor, la Radioul Polonez. Căci, da, şi Bătrânul Doctor iubea copiii, şi dacă i se spunea cum i se spunea, este pentru că nimeni nu-şi amintea să fi ştiut despre el altceva decât că îşi dedicase viaţa întru totul copiilor. Ori, la data la care Bătrânul Doktor vorbea la radio, Henryk terminase de mult facultatea, fusese deja de două ori pe front, ajunsese la Berlin, Paris şi Londra, ba chiar se mutase, cu doar doi ani în urmă, la sora lui, Anna. La rândul său, Janusz debutase cu satira lui din tinereţe şi publicase până acum cele mai importante cărţi ale sale pentru şi despre copii, intrând definitiv în istoria genului.
Şi atunci, de unde a apărut acest Bătrân Doctor? Ce-a făcut el până să vorbească la radio şi să fie, iată, deja bătrân? Sursele ne spun că pe vremea în care Henryk era student şi mai şi repeta un an, iar Janusz debutase şi începea să-şi facă un nume, Bătrânul Doctor, pe atunci, şi el tânăr şi deloc doctor, lucra la o cameră de lectură pentru copii. În anul 1900 va deveni un membru activ al Societăţii Taberelor de Vară, şi îi va plăcea atât de mult să fie cu copiii, încât va fi membru activ al societăţii timp de 15 ani. Să ne amintim puţin, şi să comparăm: în timp ce Bătrânul Doctor, (pe atunci, şi el tânăr şi deloc doctor), stătea în săli de lectură şi se ocupa de copii în tabere de vară, Janusz publica “Mośki, Joski, Srule” şi “Józki, Jaśki i Franki”, iar Henryk avea deja experienţa unui război, a Berlinului, a Parisului şi a Londrei. Ba, pe când Henryk era la Londra, Bătrânul Doctor va decide că nu va avea nicicând o familie a sa şi că-şi va dedica viaţa numai şi numai lucrului cu copiii. Aşa încât în 1912, atunci când Henryk s-a întors şi Janusz publicase deja cele două cărţi de mai sus, Bătrânul Doctor va ajunge directorul nou inauguratului Orfelinat Evreiesc sau Dom Sierot, realizat după concepţiile şi viziunea lui şi care va funcţiona sub patronajul Societăţii Ajutor pentru Orfani. Bătrânul Doctor o va cunoaşte cu această ocazie pe Stefania Wilczyńska, care, timp de treizeci de ani, îi va fi alături în proiectele sale de educare şi de susţinere a copiilor. Bătrânul Doctor va găsi în Orfelinat tot sensul său de a fi. Deşi încă tânăr, îşi va dedica aproape fiecare zi şi noapte observării şi ajutării copiilor. Va concepe idei pedagogice inovative, precum parlamentul şi justiţia copiilor sau ziarul copiilor. Copiii se vor guverna singuri, iar el le va fi doctor. Dar după numai doi ani, şi pe el, ca şi pe Henryk sau pe Janusz, istoria îl va obliga să-şi schimbe planurile. Însă va reveni asupra lor, cu îndârjire, în 1918, când va redeschide orfelinatul. Din noiembrie 1919 îl găsim implicat în deschidere noului centru Casa Noastră, care va fi condus de Maria Rogowska-Falska, centru pe care Bătrânul Doctor îl va frecventa constant, ca medic şi ca pedagog. Ne aflăm în perioada în care Henryk a fost şi s-a întors deja de pe frontul ucrainean, iar Janusz îşi publică lucrarea sa cea mai importantă.
Pe toată perioada anilor 20, Bătrânul Doctor va colabora cu instituţii de educare a profesorilor şi tutorilor, precum Seminarul Naţional pentru Profesorii de Religie Iudaică sau cu Studii despre Munca Socio-Educaţională, dar mai ales cu Institutul Naţional de Pedagogie Specială. Începând din 1926, va începe publicarea săptămânalului pentru copii şi tineri Mica Revistă (Mały Przegląd), supliment al cotidianului Revista Noastră (Nasz Przegląd), supliment care era integral creat de copii şi pentru copii. Să recunoaştem, nu e puţin lucru! Ultimul număr al acestei reviste a apărut vineri, 1 septembrie 1939. În 1932, îl vom gasi drept consultant expert la Judecătorie, în situaţii care privesc copiii. Acesta - şi multe, multe altele pentru care nu avem loc aici - era omul care, neavând nume, nu e nici evreu, nici polonez, şi care le vorbea copiilor la radio şi care învăţa copii să aibă o familie, să se guverneze singuri, să editeze o revistă. La radio va vorbi pentru ultima oară, tot în septembrie 1939, cerând oamenilor să rămână calmi în faţa războiului. Şi Bătrânul Doctor va lupta din răsputeri pentru orfelinatele sale în perioada ocupaţiei naziste. Va pierde teren, încet, încet, în faţa unei maşinării infernale. Îşi va vedea copiii mutaţi în sedii din ce în ce mai mizere, dar el va lupta să păstreze copiilor măcar aparenţa de normalitate şi să menţină aceleaşi activităţi de până atunci. De dragul lor, al copiilor, Bătrânul Doctor va refuza orice posibilitate de a fugi din faţa naziştilor, deşi i s-au oferit mai multe posibilităţi. Va rămâne, de bunăvoie, alături de cei mici până ce va fi dus, împreună cu ei, şi cu lucrătorii orfelinatului, la acelaşi lagăr de concentrare la care au fost duşi Henryk şi Janusz. Dar cum s-a întâmplat acest lucru, şi cum şi-a aflat sfârşitul, istoria nu ştie cu exactitate.
Dar ce ştie istoria - şi, cu ea, ştim şi noi - este că povestea evreului Henryk, a polonezului Janusz şi a Bătrânului Doctor încep şi se sfârşesc la fel. Şi că un singur om, născut Henryk Goldzsmit, care s-a autonumit Janusz Korczak şi a fost supranumit Bătrânul Doctor, a trăit într-o viaţă cât alţii în trei.
Şi că, de regulă, vieţile unor astfel de oameni au întotdeauna un început şi un sfârşit de legendă.
Povestea întreagă, aici.






3 Februarie, 2012 la ora 16:26
[...] Povestea lui Henryk, a lui Janusz şi a Bătrânului Doctor: Bătrânul Doctor! window.fbAsyncInit = function() { FB.init({appId: null, status: true, cookie: true, xfbml: [...]