Get Your IP

Într-adevăr, strâns legată de viaţa evreului Henryk este viaţa polonezului Janusz Korczak! Despre Janusz ştim că era născut tot în Varşovia, şi, mai mult, era născut chiar în aceeaşi zi, în aceeaşi lună şi în acelaşi an (care, evident, este la fel de incert ca în cazul lui Henryk); cum nu i s-a găsit numele în vreun document şcolar, îl redescoperim consemnat de istorie abia la vârsta la care Henryk (dar şi Janusz) rămâne orfan de tată. Şi nu îl aflăm orişicum, prin vreun accident banal, dimpotrivă: căci Janusz este scriitor! Iar scriitorii sunt, de cele mai multe ori, consemnaţi de istorie. El va debuta în 1896 cu un sketch umoristic, numit „Nodul Gordian”, apărut în săptămânalul satiric Kolce (Spini). A fost participarea lui la competiţia literară Ignacy Paderewski, dar a însemnat începutul unei opere extrem de vaste.

Aşadar, pe când studentul Henryk va face şase ani de facultate în loc de cinci, Janusz va scrie numeroase articole pentru revista Kolce şi pentru multe altele, devenind tot mai cunoscut. Iar în 1901, când Henryk era abia în anul trei de facultate, în loc să fie în anul patru, Janusz va produce, deja, prima sa nuvelă, intitulată „Copiii străzii“. Căci, toată lumea ştie, Janusz iubea copiii şi, prin urmare, va scrie mult despre şi pentru copii. Iar pentru copii cărţile trebuie să aibă titluri care să le placă. Aşa se face că, pe când Henryk era la Paris, comparând ceea ce vedea în spitalele pentru copii de acolo, cu ceea ce văzuse în spitalele pentru copii de la Berlin, şi era la Londra pentru a compara ceea ce vedea acolo cu ceea ce văzuse în celelalte două oraşe, Janusz nu pierde vremea şi publică două cărţi de pediatrie “Mośki, Joski, Srule” - în 1910 şi “Józki, Jaśki i Franki” - în 1911. Dar cea mai importantă lucrare a lui va fi publicată în 1920, şi anume în cele patru volume ale ciclului „Cum să iubeşti un copil“. Prima din această serie, „Copilul într-o familie“, era scrisă de Janusz în timpul primului război mondial, pe când Henryk era pe frontul din Ucraina (unde, între timp, activa ca pediatru într-un adăpost pentru copii de lângă Kiev).

Problema noastră este aceea că, după ce un scriitor îşi publică cea mai importantă lucrare, pare că nu mai e nimic de spus despre el. Dar noi vom insista puţin, pentru că Janusz nu este un scriitor oarecare. Cărţile lui, deşi despre copii şi pentru copii erau adresate şi adulţilor, deopotrivă, şi, slavă Domnului, a scris destule: sunt cărţi cu nuvele, poveşti şi proză poetică, şi sunt cărţi de jurnalism social sau de eseuri de pedagogie, ba chiar şi piese de teatru! Multe dintre ele de-o frumuseţe unică. Şi nu mai spunem de volumul imens de note, scrisori către prieteni, documentaţii academice, ba chiar şi de jurnalul din ultima lună a vieţii sale, ori, vai, despre cele aproape 1400 de texte apărute în diferite publicaţii sub formă de articole, interviuri şi alte lucruri de gen. Şi cum în Varşovia cosmopolită a epocii puteai fi şi polonez şi evreu în acelaşi timp, nu mai menţionăm că a scris chiar şi în limba ebraică sau idiş. Dar noi ne-am propus să vorbim despre viaţa şi nu despre scrierile lui Janusz. Iar el, deoarece naziştii nu au vrut să-l vadă ca polonez, ci ca evreu, a împărtăşit sfârşitul tragic al lui Henryk. La fel de intrat în legendă. Şi, totuşi, ce legătură să fie între studentul nu foarte studios, Henryk şi scriitorul atât de prolific, Janusz?? Poate că ne va lămuri povestea Bătrânului Doctor, al cărui destin, ne spune istoria, este strâns legat de cele ale lui Henryk şi Janusz.

(Povestea Bătrânului Doctor)