doar ca trebuia un concept, o explicare, fie si in modul in care face Mugur, care, apropo, nu trebuie luat ca model infailibil. E doar mai activ si are experienta, se pare.
asa, fara nici o lamurire coerenta vizavi de propunerea facuta, m-as putea gandi sa-ti retrag postarea.
plus ca, e cazul sa va prezentati. Va rog sa citit regulamentul.
Multumesc,
silviu
ironiile nu trebuie sa fie motiv de suparare, zic eu. pot fi trecute la capitolul “deh” si un zambet in coltul gurii.
iar desenul tau a nimerit ca ironie taman pe blogul nostru, care si-a propus altceva
da’ dincolo de chestiuni de gen, baga ceva in care crezi, ceva care sa-ti placa tie. trebuie sa admit ca mugur a punctat corect, totusi: nu e ceva care se vrea “institutional”. este un joc in care dam o viata omuletului. Si un nume. Ca si asta e o chestie: nimeni nu-i da nume!
asa ca o sa consider postarea ta ultima ca fiind o non-propunere, cat timp nu e altceva decat ironie, ok? sau ai o alta opinie?
a fost mai mult o joaca decat ironie, da le poti sterge
si faza cu deranjatu si inhibatu a fost cam penala sincer pe care a spus-o grigoreS, chiar ii doresc lui mugur sa faca cele mai tari ilustratii si logouri, nu ar avea de ce sa ma deranjeza asta.
OK, nu-i bai! dar eu chiar astept ceva interesant de la tine. Nu-i musai sa fie ludic, nu-i musai sa fie grav, poate sa fie cum vrei. dar, again, ia omuletul in target, poti chiar sa uiti ca e logoul nostru.
sunt sincer cu tine,
ca un frate mai mare,
ca un prieten,
ca tipul de la colţul străzii
care te calcă pe trecerea de pietoni,
(asta ar fi o fază cam penală,
cum scrii tu suav
într-un comentariu de blog)
aştept să te joci
cu omuleţul alb,
să-i faci ceva,
să-l dezbraci,
să-l mângâi pe pătratul alb,
când trece liniştit pe
semnele de punctuaţie,
alb pe roşu,
roşu pe alb,
unic în est,
traversează aceeaşi
zebră albă,
fără să vadă
semnele,
nişte cercuri
tăiate pe diagonală, pe care diagonală?
în rest sunt simple
steaguri,
pline de stele,
fluturînd
după modelul
de nord,
aranjate frumos
într-un dreptunghi
albastru,
totul se rezumă
la culori,
la roşu şi alb,
alb şi roşu,
de unde solidaritatea
a pornit
6 Martie, 2009 la ora 11:04
doar ca trebuia un concept, o explicare, fie si in modul in care face Mugur, care, apropo, nu trebuie luat ca model infailibil. E doar mai activ si are experienta, se pare.
asa, fara nici o lamurire coerenta vizavi de propunerea facuta, m-as putea gandi sa-ti retrag postarea.
plus ca, e cazul sa va prezentati. Va rog sa citit regulamentul.
Multumesc,
silviu
6 Martie, 2009 la ora 11:17
scuze ptr greselile de redactare. pic de somn
6 Martie, 2009 la ora 13:08
nu l-am luat la modul infailibil, doar ca a fost ironic si nu era cazul, si i-am raspuns si eu tot ironic prin intermediul desenului
6 Martie, 2009 la ora 14:32
ironiile nu trebuie sa fie motiv de suparare, zic eu. pot fi trecute la capitolul “deh” si un zambet in coltul gurii.
iar desenul tau a nimerit ca ironie taman pe blogul nostru, care si-a propus altceva
da’ dincolo de chestiuni de gen, baga ceva in care crezi, ceva care sa-ti placa tie. trebuie sa admit ca mugur a punctat corect, totusi: nu e ceva care se vrea “institutional”. este un joc in care dam o viata omuletului. Si un nume. Ca si asta e o chestie: nimeni nu-i da nume!
asa ca o sa consider postarea ta ultima ca fiind o non-propunere, cat timp nu e altceva decat ironie, ok? sau ai o alta opinie?
cu prietenie,
s
6 Martie, 2009 la ora 15:24
in plus, rog pe toata lumea sa posteze la categoria concursuri, nu la evenimente.
multumesc.
s
6 Martie, 2009 la ora 17:04
a fost mai mult o joaca decat ironie, da le poti sterge
si faza cu deranjatu si inhibatu a fost cam penala sincer pe care a spus-o grigoreS, chiar ii doresc lui mugur sa faca cele mai tari ilustratii si logouri, nu ar avea de ce sa ma deranjeza asta.
6 Martie, 2009 la ora 17:08
OK, nu-i bai! dar eu chiar astept ceva interesant de la tine. Nu-i musai sa fie ludic, nu-i musai sa fie grav, poate sa fie cum vrei. dar, again, ia omuletul in target, poti chiar sa uiti ca e logoul nostru.
7 Martie, 2009 la ora 11:04
draga sitme,
sunt sincer cu tine,
ca un frate mai mare,
ca un prieten,
ca tipul de la colţul străzii
care te calcă pe trecerea de pietoni,
(asta ar fi o fază cam penală,
cum scrii tu suav
într-un comentariu de blog)
aştept să te joci
cu omuleţul alb,
să-i faci ceva,
să-l dezbraci,
să-l mângâi pe pătratul alb,
când trece liniştit pe
semnele de punctuaţie,
alb pe roşu,
roşu pe alb,
unic în est,
traversează aceeaşi
zebră albă,
fără să vadă
semnele,
nişte cercuri
tăiate pe diagonală,
pe care diagonală?
în rest sunt simple
steaguri,
pline de stele,
fluturînd
după modelul
de nord,
aranjate frumos
într-un dreptunghi
albastru,
totul se rezumă
la culori,
la roşu şi alb,
alb şi roşu,
de unde
solidaritatea
a pornit