Noi am început, Voi aţi încheiat. 1989
Ne-am adunat, am luat situaţia în mâini şi am început campania. Avem de gând să cucerim tot: atenţia, intersul, publicul. Nu suntem modeşti. Avem imagini, texte şi filmuleţe. Avem de gând să vă spunem ceva nou despre ceva vechi şi să vă facem să vedeţi că nu aţi văzut destul.
Ne jucăm cu cuvintele.
Ne jucăm cu imaginile.
Ne jucăm şi cu istoria pentru că ea s-a jucat destul cu noi.
2009 înseamnă 20 de ani de la 1989.
De regulă, asta înseamnă multe emisiuni pe TV, înseamnă tot felul de imagini reluate la nesfârşit. Noi avem propriile noastre informaţii. Avem şi ceva de precizat.
1989 nu înseamnă doar Timişoara şi Bucureşti. Nu înseamnă doar România. Nu înseamnă doar Polonia.
Înseamnă Solidaritate. Iar 1989 a început vara, în Polonia şi s-a terminat iarna, în România.
1989. Noi am început, Voi aţi încheiat!
Şi acum şi aici e timpul şi locul să vorbim despre asta.
Timp de aproape o lună, pe blogul nostru vom posta materiale pe temă. Voi puteţi posta comentarii. Noi vom răspunde la ele.
Iar dacă nu intraţi pe blog, vă vom sări în faţă, în staţii de metrou, pe afişe şi pe monitoare.
Unde puteţi vedea materialele noastre?
Pe panouri Euromedia din staţiile de metrou dintre Unirii şi Victoriei şi pe toate monitoarele Zoom din aceleaşi staţii de metrou, inclusiv pe monitorul din Gara de Nord. Clipul nostru are 20 de secunde şi rulează de 180 de ori/zi, la interval de 6 minute.
Cât ţine campania? Până pe 16 octombrie. Spre final vom avea şi un concert. Dar despre toate astea în toate materialele care vor urma.
Dar cine suntem „Noi?” Noi suntem polonezii care după un deceniu de mişcări atente, de cuceriri mărunte, dar ferme, uneori marcate de tensiuni serioase între populaţie şi autorităţi, am făcut primele alegeri libere din fosta Europă comunistă.
Cine sunteţi „Voi“? Voi sunteţi cei care aţi demonstrat că o dictatură încremenită într-un discurs anacronic poate fi trimisă în trecut. Şi asta s-a făcut prin curaj, voinţă şi sacrificiu.
Împreună am arătat că, deşi există diferite moduri de a-ţi câştiga libertatea, rezultatul a demonstrat un scop comun.
1989 a început în limba polonă şi s-a terminat în limba română!
21 Septembrie, 2009 la ora 11:15
Indiferent ce ratiune a stat la baza alegerii culorilor din titlu (rosu si negru), rezultatul a fost ca drapelul polonez este reprezentat in culorile sale constitutionale in timp ce drapelul romanesc aduce cu steagul peruvian, ceea ce e incorect si ma jigneste in calitatea mea de cetatean roman pentru care simbolistica din culorile drapelului are o valoare cel putin la fel de mare ca si modul in care sunt dispuse. Daca nu simtiti nevoia sa va aratati deferenti in tara ce gazduieste aceasta campanie, cel putin nu mai faceti atata valva. De fiecare data cand trec pe la metrou ma gandesc de ce altii, in tara mea, trebuie sa-si promoveze valorile de stat in deraderea celor romanesti si sa se si astepte la o consideratie oarecare. Inteleg ca decupajul drapelului romanesc nu poate conduce decat la ideea ca este al nostru, inteleg ca ati vrut sa sugerati violenta si sangele unor vremuri turmentate dar efectul a fost acela ca steagul Poloniei este intact in timp ce drapelul Romaniei este doar sugerat.Si noi ne iubim drapelul la fel de mult ca si voi si, credeti-ma, nu sunt politician, nu sunt varstnic,nu sunt extremist, am studii superioare si un venit decent. Va rog sa luati in serios obiectia mea, nu este expresia unui patriotism desantat ci formularea nemultumirii unui roman anonim care simte ca nu ati abordat cea mai buna solutie pentru acest afis. Astept reactia dumneavoastra. O zi buna !
21 Septembrie, 2009 la ora 11:44
Stimate domn, apreciem foarte mult observatia dumneavoastra. Ne arata ca ati remarcat materialele noastre si ca le-ati privit cu atentie. De asemenea, orice tip de critica (atat vreme cat ea este constructiva - iar a dumneavoastra este o astfel de critica) nu face decat sa ne ajute sa invatam din reactiile publicului si sa ne imbunatatim mesajul (atat in forma cat si in fond).
Revenind la cele mentionate de dumneavoastra va ies in intampinare cu aceste raspunsuri:
1. nici o clipa nu s-a pus problema relativizarii sau nerespectarii valorii drapelului romanesc. De altfel, desi aceasta campanie se deruleaza in mai multe tari, doar aici in Romania are acest mesaj “tare” prin care se arata simetria importantei pe care cele doua tari au avut-o in schimbarea istoriei. Este un slogan de care suntem mandri pentru ca, am crezut noi, nu permite interpretari ilicite care sa sugereze superioritatea Poloniei fata de Romania sau invers.
2. Alegerea respectivei formule cromatice a fost facuta dupa multe discutii cu agentia de publicitate cu care am lucrat. Au fost prezentate inclusiv variante in care era folosita alternativa sugerata de dvs. In cele din urma s-a ajuns la concluzia ca taman acea simetrie trebuie subliniata, iar in termeni estetici solutia aleasa s-a dovedit a fi mai buna (si asta conform celor care au o mare experienta in privinta graficii publicitare).
3. Culorile si caracterele folosite in slogan sunt cele ale Solidaritatii. Ori, pentru noi, in aceasta campanie, Solidaritatea era atat sindicatul care, in Polonia, a facut istorie, dar mai ales sun “semn” sub care tarile Est- si Cenmtral-Europene si-au reinventat destinul. Desigur, ne-au scapat astfel de interpretari (posibile, de altfel), dar asta - insistam in a o spune - nu demonstreaza decat faptul ca nu am gandit in termeni de discriminare sau de lipsa de respect.
4. Suntem, totusi, intristati de faptul ca ati pornit de la premiza de vinovatie in ceea ce ne priveste si ca ati “preferat” sa vedeti in acest detaliu o forma de luare in “deradere” a valorilor romanesti mai degraba decat o simpla formula estetica si ca pe un “joc” simbolic. Pe de alta parte, vehementa dumneavoastra subliniaza in mod salutar delicatetea subiectului (ceea ce justifica si mai mult sensul unei campanii de acest tip) si ne obliga pe viitor sa fim mult mai atenti la nuante. Speram ca veti primi raspunsul nostru cu aceasi prietenie cu care il dam si ca, pe viitor, veti gasi in materialele noastre mai putine motive de suparare.
Cu deosebita considerare,
Silviu Dancu
22 Septembrie, 2009 la ora 10:55
Cind nu cunosti, este normal sa te pronunti uneori impotriva unui lucru. Si eu, ca roman care imi iubesc tara, si, in consecinta si drapelul, am observat diferenta dintre drapelul redat si cel original. Nu m-a deranjat deloc. De ce? Pentru ca am unele cunostinte de grafica. La inceputul tiparului, totul se facea in doua culori, alb, si culoarea cernelei, negru. Pe parcurs, tehnica a adus si posibilitatea de a mai adauga una sau mai multe culori. Abia mult mai tirziu tehnica a fost atit de dezvoltata incit sa redea mai multe culori sau nuante. Eu as avea o intrebare: cum am fi reprezentat drapelul Romaniei atunci cind imaginile erau tiparite doar cu doua culori, sa zicem rosu si negru (pe fond alb)? Desigur ca trebuia adoptata o anumita simbolistica, caci astfel, drapelul Romaniei nu putea fi redat asa cum este el de fapt. Si de aceea pot sa inteleg de ce si aici (explicatia s-a dat deja) s-a adoptat o asemenea tehnica. Ca si afisaj, redarea drapelului Romaniei asa cum este el, ar fi adus unele probleme in discutie, probleme ce tin de cromatica data unui afis.
Ce pot sa spun eu personal, este ca e foarte frumos ce faceti aici. Poate este si pentru ca apreciez poporul polonez, am ajuns sa cunosc citiva polonezi in viata, si toti au fost oameni deosebiti, si poate de aceea a aparut aceasta apreciere. Dar oricum ar fi, ceea ce faceit aici e o treaba foarte buna!.
23 Septembrie, 2009 la ora 13:20
Ideea mea a fost urmatoarea si acesta este procesul de intentie pe care il fac :actul de curtoazie al unui popor strain aflat intr-o tara gazda trebuie sa onoreze in primul rand respectiva tara gazda si, in subsidiar, sa contina elemente distinctive ale celui care transmite mesajul pentru a se marca provenienta. Sa fim bine intelesi: am perceput foarte bine ideea de egalitate si, oarecum, de camaraderie istorica ce se desprinde din text dar cromatica imi descopera, mie cel putin, faptul ca au existat scrupule de a se mentine culorile Solidaritatii (si nu intamplator ale Poloniei, pentru ca aceasta initiativa ramane, la urma urmei, un exercitiu de diplomatie publica, nu ?)si ca nu a existat o preocupare anume de a se pastra culorile steagului revoltei noastre care, iarasi intamplator, este drapelul national al Romaniei.
Nu am pretins niciodata ca s-a urmarit intentionat acest lucru ( drapelul Romaniei in rosu si alb) ci doar ca nu a constituit un obiect al atentiei agentiei (si al beneficiarului campaniei) faptul de a nu-l reprezenta astfel in timp ce alegerea culorilor rosu si alb au fost un efect dorit ce a servit cu siguranta la marcarea nationala a primului enunt din text. Plecand de la ideea primelor randuri, consider ca intr-o tara gazda trebuie sa se manifeste chiar un surplus de atentie si curtoazie ( niciodata excesul nu strica atata timp cat este o expresie a prieteniei) si , avand in vedere ca drapelul national al Romaniei este un simbol si o valoare constitutionala a noastra, cred ca aspectul invederat de mine sa fie inteles ca o norma obligatorie in viitor.
Ce ar fi fost daca,acum cateva zile, la deschiderea sesiunii ONU, delegatia Turciei ar fi arborat un steag reprezentand o semiluna pe un fond de cer senin, ca expresie simbolica a respectului datorat acestui organism care se identifica prin acel albastru deschis? Probabil mai nimic. Fiecare tara isi cuantifica singura potentialul de imagine al utilizarii propriilor simboluri.
Dar ce-ar fi fost daca un stegulet astfel confectionat ar fi fost facut cadou delegatiei Turciei de catre reprezentantii Greciei? Un intreg scandal, pentru ca provine din partea unui strain.
Fara a fi inteles gresit ca as vrea sa apropii relatia dintre Romania si Polonia de cea dintre Turcia si Grecia, am utilizat aceasta fictiune-exemplu pentru a intelege ca unui popor strain nu ii este permis a modifica, altera decat acele valori care ii apartin nu si pe cele ale unui alt stat, mai ales cand acesta este si stat gazda al respectivului eveniment.
Poate stiti la fel de bine ca si mine cat trebuie sa fie de studiate referirile la familiile regale din Maroc si Thailanda in respectivele tari.Veti supune probabil ca este un exemplu prea exotic, noi, in Europa, avem libertatate de expresie.
Diferenta este ca dumneavoastra nu sunteti un simplu ziarist privat care publica pamflete cu Mahomed, dupa cum il lasa libertatea de constiinta. Sunteti o structura ce sprijina in cadrul unui demers cvasi-oficial (cel putin din punct de vedere al bugetului) bunele relatii dintre doua state prin intermediul proiectelor culturale. Or, dupa parerea mea, scrupulele de protocol in privinta conceptiei acestui afis nu cred ca erau inutile.
Luati ce-i bun din ce am spus, lasati ce-i rau, un singur lucru mai am a spune si acela este ca imi pare rau de directia pe care o observ la autorul precedentului comentariu.Nu vad ce legatura au relatiile dintre polonezi si romani in general, pe care, eu unul le calific a fi excelente, cu modul nefericit, in opinia mea, in care a fost conceput afisul ?
Toate cele bune va urez si o mai mare grija in viitor. Prin steagul nostru, toti romanii, de oriunde am fi, ne identificam si-l iubim. Va veni ea si clipa in care va fi arborat frecvent in spatiile publice si private, precum drapelele nationale din Turcia, Grecia, Franta, Italia…asta numai din ce am vazut eu. Pana atunci, reproducerea lui corecta, mai ales in reprezentarile strainilor, era un semnal pe care l-am simtit necesar.
23 Septembrie, 2009 la ora 13:44
@Radu: stimate domn. Aşa cum am menţioant în mesajul meu de mai sus, am luat act cu seriozitate de observaţia dumneavoastră. Nu am aruncat-o în derizoriu. Nu o relativizăm. Îmi permit să citez pasajul de încheiere al mesajului: “vehemenţa dumneavoastra subliniază în mod salutar delicateţea subiectului (ceea ce justifică şi mai mult sensul unei campanii de acest tip) şi ne obligă pe viitor să fim mult mai atenţi la nuanţe. Sperăm că veţi primi răspunsul nostru cu aceeaşi prietenie cu care îl dăm şi că, pe viitor, veţi găsi în materialele noastre mai puţine motive de supărare.”
În acest spirit chiar cred că avem o comunicare. Aveţi dreptul să observaţi şi să amendaţi nuanţe care vi se par stridente. Este chiar salutar. Şi ne bucură să vedem că nu găsiţi în materialele noastre semnele unei rele-voinţe. Este, de asemenea, salutar.
În acelaşi timp, foarte mulţi români care au avut sub ochi afişele noastre înainte de a fi lansate pe piaţă nu au avut obiecţii de tipul celor ridicate de dvs. Desigur, este vorba despre diversitate de opinii. Ţine de frumuseţea unei democraţii. Dar ne permitem să credem că şi ei îşi iubesc ţara şi drapelul. Şi noi o facem (şi probabil că şi dvs. le acordaţi acest merit). De altfel, în cadrul IP sunt angajaţi şi cetăţeni români. Nici ei nu manifestă lipsă de respect faţă de valorile naţionale.
În concluzie, păstrăm argumentul dvs., ca pe o invitaţie serioasă la o mai mare atenţie pentru detalii. O vom face. Cu toată seriozitatea impusă.
Va mulţumim sincer pentru implicare.
Silviu Dancu
23 Septembrie, 2009 la ora 13:55
@Cristi Milco
Va multumim mult pentru aprecieri. Ne straduim sa facem o treaba buna si am incercat sa punctam un moment important intr-o maniera putin mai neconventionala. Dupa probabil ati vazut si pe o alta pagina a noastra http://www.getyourip.ro/06/09/2009/1989.html sunt mai multe tipuri de afise. Exista, de asemenea, un clip video, ce poate fi urmarit pe monitoarele din statiile de metrou in care ne desfasuram campania. daca nu apucati sa ajungeti acolo, iata-l aici http://webmail.mme.ro/imp/attachment.php?u=alma.cazacu%40mme.ro&t=1252495774&f=clip_zoomtv+2a.mpg
Intre timp, mai multe informatii pe materialul interactiv de la http://1989.getyourip.ro/
Imi cer scuze pentru numarul mare de linkuri. Noi doar speram ca va poate fi de folos.
Cu prietenie,
Silviu Dancu
24 Septembrie, 2009 la ora 12:12
Si eu va multumesc pentru atentie. Probabil ca nici in Polonia multa lume nu ar avea o reactie semnificativa in fata unui concept similar, promovat de non-polonezi, in care s-ar utiliza culorile galben si albastru, pentru a sugera drapelul Poloniei.Dar poate unii ar sesiza ca acela este steagul Ucrainei si s-ar simiti, intrucatva, confuzi in privinta reactiei pe care ar trebui sa o aiba.
Asadar, argumentul “foarte multi romani” este irelevant din moment ce problema culorilor nu apare ca un aspect negativ pronuntat fata de continutul evident pozitiv al celorlalte elemente din afis. Dar, odata ce a fost observata, parca nu mai da pace privitorului pentru ca stabileste un raport subaltern nemeritat. De ce trebuie creierul sa apeleze direct fondul memorial si sa remarce instantaneu steagul Solidaritatii (si al Poloniei in acelasi timp)in timp ce pentru steagul Romaniei trebuie sa utilizeze o inferenta in plus si sa descifreze metafora rosu-revolta-sange si in final sa ajunga la concluzia ca este vorba despre drapelul nostru din decembrie 89 pentru ca are si un decupaj? Eu, dupa ce am remarcat pe loc steagul Poloniei am privit al doilea enunt unde ma asteptam sa gasesc, simetric, al doilea drapel. Ei bine, a durat un timp, nu mult, e vorba poate de fractiuni de secunda, ca sa-mi dau seama ca e vorba de noi. Cand am realizat metafora, m-am simtit imediat protestand pentru faptul ca nu s-au pastrat culorile reale in timp ce pentru ale Poloniei da. Indiferent de text egalitatea trebuia sa se manifeste si aici.
Asta e toata chestiunea sau, mai bine zis, in cazul meu, acesta a fost impactul.Ma bucur ca ati inteles si ca se va retine parerea mea pentru solutii viitoare. La revedere !