Get Your IP

Am văzut că suntem. Suburbani şi subterani. Pe panouri, pe CL-uri (cică înseamnă City Light), pe monitoare. Repetăm traseul ca să ştiţi unde să vă uitaţi: Unirii 1 şi 2, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei 1 şi 2. Nu avem chiar toate „chipurile” pe care ni le-am propus.
Între timp, le-am respectat opinia şi am sărit în stradă, am scos capul în lume şi îi arătăm pe cei doi în lumina CL-urilor de suprafaţă. Unde? În Piaţa Unirii, la Hanul lui Manuc şi pe Magheru, spre Universitate. Dacă vă pierdeţi cu firea şi nu le vedeţi, ete colea reproducerea materialelor. Dacă sunteţi în metrou în staţiile respective, aşteptaţi momentul publicitar de pe monitoarele Zoom TV: timp de 20 de secunde o sa vedeţi de ce au trecut 20 de ani.
Acum că v-am orientat puţin, să lămurim.

Ce vrea campania, de fapt? Care este conceptul ei? Păi, în primul rând să ne reamintească ceva ce n-ar trebui uitat: că au trecut 20 de ani de la comunism. Că detronarea comunismului a presupus încă mulţi ani de luptă mai mult sau mai puţin vocală, mai mult sau mai puţin violentă. Că nu suntem singuri în acest demers (noi, polonezi şi români la un loc).

Ne-am folosit de infrastructura şi de limbajul dedicate cu predilecţie informării de tip comercial pentru că dorim să vă punem în situaţia de a medita la evenimentele majore întâmplate în Polonia şi în România de la sfârşitul anilor ‘80, exact în acele momente şi locuri în care nu v-ati aştepta să o faceţi: în minutele de aşteptare a unui tren de metrou, în traficul de suprafaţă din zona Piaţa Universităţii - Piaţa Unirii, în aglomeraţia de pe peroanele Gării de Nord.
Zona în care este concentrat discursul „publicitar” al campaniei nu este aleasă întâmplător. Ea se întinde pe axa de Nord-Sud a Bucureştiului, între Piaţa Victoriei şi Piaţa Unirii, mai ales în staţiile de metrou şi în căile de acces către acesta, apelând la memoria colectivă care identifică centrul acestei axe cu evenimentele petrecute în decembire 1989, la Bucureşti.
Materialele de informare vizuală a bucureşteanului sunt prezentate atât în cheie „gravă”, prin fotografii „nude”, lăsate să „respire” şi să interacţioneze direct cu privitorul, cât şi în cheie „ludică” prin preluarea şi reinterprearea vizuală a unor personalităţi-simbol ale comunismului (în cazul de faţă Lenin şi Stalin).

De altfel, în cazul abordării de tip „ludic”, sloganul este diferit şi se face apel la acel tip de gândire „clişeu” care plasează imaginea Poloniei şi a polonezilor într-un loc anume în imaginarul colectiv al românilor. Recunoscuţi - cel puţin pentru o anumită generaţie de români - ca fiind acei turişti (mai ales de litoral) care combinau odihna cu micul comerţ, polonezii sunt în acelaşi timp acea naţiune care a manifestat o puternică rezistenţă în faţa dictaturii comuniste, reuşind în timp să producă primii acea schimbare care a avut loc în acelaşi an în aproape toate ţările din Europa Centrală şi de Est. Iar acest al doilea aspect este mai puţin cunoscut publicului românesc.

În articolele care vor urma vom face şi o prezentare a locaţiilor unde pot fi văzute materialele. Vom vorbi despre clip. Vom afişa cronologii, interviuri şi comentarii. Vom vorbi despre concertul de la finalul campaniei. Şi ce anume am mai facut noi, echipa de la IP pentru a puncta trecerea celor 20 de ani de la comunism.