Get Your IP

Că Polonia produce literatură nu este de mult un secret pentru publicul românesc, mai ales că sunt destule traduceri din autori polonezi care dovedesc acest lucru. Cu toate acestea, mulţi dintre cititorii români, familiarizaţi cât de cât cu literatura polonă, provocaţi să menţioneze repede trei autori polonezi cunoscuţi şovăie sau se opresc aproape automat la nume mai mult sau mai puţin clasice precum Henryk Sienkiewicz, Witold Gombrowicz sau Sławomir Mrożek.  Cei din generaţia tânără pot aminti, de asemenea, de Dorota Masłowska. Totuşi, odată rostite numele unor autori precum Andrzej Stasiuk, Ryszard Kapuściński, Piotr Bednarski, Olga Tokarczuk, Zbigniew Herbert, Leszek Kołakowski sau Adam Michnik, se observă că ele nu le sunt deloc necunoscute.

Prin urmare, pentru cei care aţi amânat să acceptaţi pariul de a accesa în mod direct, asumat, universul vast şi complex al literaturii polone, avem o propunere: vă oferim un început bun şi în caz că aveţi deja unul, (cu siguranţă la fel de bun), vă oferim o confirmare.

Este vorba despre o apariţie recentă a unei cărţi vechi: „Pământul făgăduinţei” de Władysław Reymont, un autor care ar trebui să fie deja cunoscut unora dintre noi. Cartea a apărut în traducerea lui Constantin Geambaşu, la editura Lider, 2011, cu sprijinul Instytut Książki şi a Institutului Polonez din Bucureşti.

De ce această carte? În primul rând pentru valoarea autorului. Contemporan cu Sienkiewicz (Władysław Reymont a trăit între 1867 -1925), poate fi repede impus ca un alt clasic polonez în biblioteca privată a fiecăruia. S-a evidenţiat la finalul anilor 1800 ca autor de reportaje de călătorie, punând bazele unui adevărat gen literar (lucru care demonstrează cu prisosinţă că un Ryszard Kapuściński se revendică de la o tradiţie anume!) şi va încasa onorarii suficiente pentru a-i permite să viziteze Franţa, Germania sau Italia. Deşi specializat în proză scurtă, va publica şi romane. Primele două: Comedianta  („Komediantka” - 1895) şi Frământări („Fermenty” -1896) beneficiază de cea mai recentă reeditare în limba română în dilogia Comedianta-Frământări, apărută în traducerea lui Stan Velea, la Editura Leda (2004).  Al treilea roman al lui W. Reymont este chiar Pământul Făgăduinţei („Ziemia Obiecana” - 1898), asupra căruia vom reveni. Urmează titlul care în 1924 i-a adus autorului, premiul Nobel pentru literatură: Ţărani („Chłopi” - 1904-1909), care, de asemenea a fost tradus în limba română! După ce va publica şi romanul în trei părţi Anul 1794 (scris între  1914 şi 1919), Władysław Reymont îşi schimbă cu totul subiectul, ieşind din teme cu tentă istorică, politică sau socială şi plonjând în ficţiunea fantastică sau horror. În felul acesta va apărea Vampirul ( „Wampir - powieść grozy” în 1911 - in română la editura Garamond ) şi Revolta („Bunt” - în 1924 - despre care puteţi găsi un eseu interesant în Contrafort). Cea din urmă este remarcabilă prin aceea că, în linii mari spus, vorbeşte despre o fermă în care animalele se răzvrătesc împotriva autorităţii şi preiau controlul pentru a instaura o societate bazată pe principiul egalităţii în drepturi. Revolta ia o turnură deloc plăcută. Sună familiar? Desigur! Cu menţiunea că textul lui Władysław Reymont, publicat în serial în 1922 şi în volum în 1924, precede cu peste două decenii celebra „Ferma animalelor” a lui George Orwell (1945). Nu se ştie dacă cel din urmă cunoştea povestea lui Reymont, cert este că ambele cărţi vor fi interzise în Polonia comunistă.

Al doilea motiv pentru care recomandăm această carte este… cartea în sine. Nu atât de excentrică, precum „Vampirul” şi „Revolta”, de preocupările iniţiale ale autorului, - mult orientat spre zona rurală a Poloniei din final de secol 19, pentru care, de altfel, va lua şi premiul Nobel pentru literatură - este primul roman, şi singurul, în care Reymont vorbeşte despre Polonia urbană, din perioada industrializării şi a capitalismului din epocă. Nouă ne-a plăcut pentru detaliile impecabile care reconstruiesc saloanele aristocraţilor sau ale patronilor, tensiunile şi compromisurile sociale şi inter-rasiale, intrigile, şi peisajul urban cu toate nuanţele sale. Atmosfera este atât de vie încât te încearcă sentimentul unei întoarceri în timp. W. Reymont a copilărit lângă Łódź, oraş supranumit şi Manchester-ul Poloniei. Şi totuşi volumul de informaţii cules de autor la faţa locului, special pentru redactarea acestui roman, este impresionantă. Influenţa naturalismului şi a lui Émile Zola sunt evidente, după cum o spune chiar traducătorul cărţii în acest text pe care-l recomandăm călduros (pag. 81-95). Cartea a fost tradusă în 15 limbi şi a beneficiat de două ecranizări: prima în 1927, în regia lui A. Węgierski şi A. Hertz, a doua în 1975, în regia lui Andrzej Wajda (ultima poate fi împrumutată de la Mediateca Institutului).

În al treilea rând, recomandăm această carte pentru că este o carte. Cartea e întotdeauna mai mult decât un pretext de a omorî timpul, de a face un cadou (deşi, nu e rea ideea, acum de Crăciun!) sau de a studia un subiect. Este un instrument imbatabil în încercarea de a decodifica sufletul unui autor şi, prin el, a unei culturi.

Dar, credem noi, ştiţi deja astfel de lucruri.