Începe o carte la sfârşit de an!
Ultima dată am scris tot despre o carte. Era doar una dintr-o serie care a fost prezentată în cadrul conferinţei Literatura polonă tradusă în limba română - o selecţie a celor mai recente apariţii editoriale, care a avut loc pe 8 decembrie, la Departamentul de Filologie Rusă şi Slavă, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. Merită să revenim puţin asupra respectivei liste, mai ales că nu avem de a face doar cu proză, aşa cum este în cazul romanului Pământul Făgăduinţei de Władysław Reymont sau cu Trei laureaţi NIKE într-o carte: Jerzy Pilch, Andrzej Stasiuk, Olga Tokarczuk, editura ARC, 2011, ci si cu teatru (Juliusz Słowacki: Kordian - Paideia, 2009, Zygmunt Krasiński: Nedivina Comedie - Paideia, 2011 şi Psihoterapolitica. Antologie de teatru contemporan polonez - Editura Art, 2011), reportaj (Lidia Ostałowska: Ţiganul tot ţigan, Editura ARC, 2011), poezie (Dusza Czara şi Margareta Sterian: Antologia poeziei contemporane poloneze - publicată de Fundaţia Margareta Sterian, reeditare în 2011 a ediţiei din 1935) sau autobiografie (Lech Wałęsa: Drumul spre adevăr. Autobiografie, Editura Curtea Veche Publishing, 2011).
Nu doar că avem de-a face cu traducători de marcă precum Constantin Geambaşu, Passionaria Stoicescu, Cristina Godun, Sabra Daici ori Luiza Săvescu, dar avem de-a face cu un adevărat “asalt” al scriiturii poloneze, un asalt făcut din mai multe unghiuri, atingând mai multe zone de interes, punând cititorul în faţa unei întrebări pe cât de legitime, pe atât de provocatoare: eu cu ce să încep? Ei bine, cu oricare! Lista pusă în discuţie are marele merit de a fi policefală, fiecare titlu fiind un bun început pentru a (re)descoperi, fie şi în traducere, textul polonez. Noi nu o să favorizăm nici un titlu. Nici un autor. O să vă lăsăm singuri, cu cărţile. Dar vă şi invităm să meditaţi la un aspect: atunci când autobiografia unui om are toate datele unei proze de calitate, când proza dezvăluie măruntaiele realităţii, când reportajul e atins de lirism, iar poezia are toata convingerea unei autobiografii, mai este, oare, legitimă întrebarea:
eu cu ce să încep?
