Piotr… Piotr Szychowski!
Dacă nu poţi să-i pronunţi numele, nu înseamnă că nu poţi să-l asculţi. Şi dacă spui că n-ai cum să-l asculţi, vine el la tine. La Bucureşti, la Chişinău, la Sinaia, la Mogoşoaia, la Sibiu… hai să fim serioşi. Cât să te ascunzi de muzica lui Chopin? Sau de interpretarea lui Piotr?
Aruncă un ochi pe site, o haină decentă pe tine şi lenea la gunoi… şi HAI LA CONCEEEEEEEEEEERT!!!
De pe 2 până pe 12. Martie.
Te pup.
PS De ce nu am imagine băgată la text? Pentru că e bine să închizi ochii şi să asculţi.
Chopin s-a născut acum 200 de ani, mai sunt 2 zile până la weekendul nostur fenomenal. Programul n-ar trebui postat aici, pe blog, pentru că e pe 
Hai, salutare!
“A fi con-temporan nu inseamna neaparat a fi prezent, a te afla aici si acum; inseamna sa fii mai degraba “alaturi de timp” decat “in timp”. In germana “con-temporan” se spune “zeitgenössisch”. Cum Genosse inseamna “tovaras”, con-temporan - zeitgenössisch - poate fi tradus prin “tovaras al timpului”, cel care colaboreaza cu timpul si il ajuta atunci cand are probleme, cand intampina greutati.” Boris Groys
OK, ai 10 secunde să descrii ce nu ai înţeles din cele de mai sus. Şi nu o să-ţi explic taman eu. O fac mult prea bine şi cu stil cei de la Pavilion Unicredit. Ete 
Păi, în primul rând că ne place. Pentru că avem un public fain. Pentru că avem ceva de spus, de arătat etc. Sună a laudă aşa că mă opresc aici. Mai concret, însă, mergem acum pe 11 pentru că va fi o zi luuuuungă şi grotowskiană, d-aia chivernisită şi bine garnisită, cu lansări de carte, conferinţe, film etc. După ce dezbatem despre teatru în toate felurile posibile (numai cu ştaif să fie) ne relaxăm pe nişte muzică de Chopin, dar în interpretarea unor copilandri de talent. Asta pe 12 feb. Apoi ne întoarcem fuga acasă pentru că pe 18 avem la Galaţi nişte filme. Dar asta în episodul următor.
Marţi, ne îmbracăm frumos, planificăm o seară cu stil şi încercăm să oferim partenerului/partenerei o seară cu stil. La Ateneu. Unde telefonul mobil, laptopul şi gadgetul de toate zilele rămân afară.. sau închise. De la ora 19:00 vom asculta doar clapele pianului şi corzile violoncelui. Îi vom urmări pe 
). Alte maidane virtuale? 
Buuun, este anul Chopin. Fryderyk Franciszek Chopin sau Frédéric François Chopin, dacă ţinem să omagiem originea franţuzească a tatălui său. Nu toată lumea a ascultat Chopin, nu oricine agrează muzica lui Chopin, dar toată lumea a auzit de Chopin. Asta e bine. Pentru noi este mai simplu să vorbim despre ceva deja cunoscut. Să scuturăm, doar, puţin praf de pe amneziile noastre urbane sau să mai lustruim un colţ de statuie. Mai simplu si mai la îndemână. În plus, Polonia nu a avut numai Chopin… A avut şi Józef Elsner (profesorul lui Chopin, pentru că şi maeştrii au profesorii lor!), Karol Kurpiński sau Stanisław Moniuszko (care deşi s-a născut la Minsk era, totuşi, polonez). Şi a mai avut şi alţii, dar, s-o spunem p-aia dreaptă, Chopin rămâne cel mai cunoscut, iar anul 2010 înseamnă anul în care se fac 200 de ani de la naşterea lui. 
Trupa este alcătuită din:
2010!!!!Măi să fie…! Mă laşi! E de-a dreptul bizar. Irelevant. Neverosimil. Asimetric… Bine că nu e 2020… ar fi sunat ca o probă de microfon. Că tot veni vorba, ete că îmi dreg glasul, îmi aşez ochelarii, îmi dau părul din ochi, pe care l-am tuns, de altfel, dar am rămas cu ticul, zâmbesc de vreo două trei ori, rapid, aşa să-mi destind muşchii feţei, trag aer pe nas, scot un sunet de verificare, tuşesc. Beau puţină apă, tuşesc din nou. Meditez. Nu sună prea rău. Vocea, nu meditatul. Dar era mai bine pe vremuri. Deh, eram şi eu mai tânăr, aveam vocea antrenată de colinde profesioniste, nu aşa… Dar a cam trecut şi treaba cu colindul, nu? Unii au strâns şi bradul. Al meu s-a strâns singur, are braţele căzute pe lângă trunchi şi zici că se ţine de globuri să nu-i cadă. Sau să nu cadă. Luceşte trist. Vieru zicea într-o poezea că un urs s-a dus să-şi cumpere brad de Crăciun. Cineva l-a întrebat: “Dar ce, în pădure nu ai brazi?” Răspuns: “Am, dar nu-mi vine să-i tai!”. Hehe, ecologist ursul. Sau Vieru. Era o carte pentru copii aşa că e treabă făcută din timp. Care copii nu prea ştiu cum e cu ecologia sau cu ecologiştii. Am fost de faţă când o mamă l-a întrebat băieţelul de 5 ani: “Ştii tu cum se numesc oamenii care au grija să fie planeta curată, să nu fie poluată de cei răi?” El a răspuns promt, fericit că ştia: “Gunoieri!” De acord, sună aiurea, dar puştiul era inocent şi, trecând de cum sună, nu era departe de adevăr. OK, de ce îţi zic toate astea? Ca să trag de timp, evident. Nu ştiu de ce aş fi crezut că pot avea urări de an nou mai bune decât alea de Crăciun (care chiar au fost aiurea). Mă uit în oglindă. Cearcăne! Nu râde, ce tu n-ai? Hai, gata cu pălăvrăgeala. Aşadar ziceam anul trecut de ceva evenimente pe trimestrul asta. Ziceam şi vor fi. OK, nu o luăm chiar din ianuarie… dar în februarie şi martie dăm comandă de dezgheţ. Un pont: este anul Chopin aşa că o să fim clasici, dar tot cu clasă. Acum lucrăm la broşură. Nu e treabă uşoară, dar luna asta o să ai sub ochi un pdf de toată frumuseţea, ba chiar şi un print. Ba chiar şi o nouă faţă de blog. Adică noi o să avem un blog cu o nouă faţă şi, sperăm noi, mai interactivă. În fine, până la informaţia din broşură pot să-ţi promit de pe acum multă muzică bună, filme, cărţi, teatru şi chef de deplasare, pentru că o să fim în Bucureşti, în Galaţi, în Sibiu, în Sinaia, în Chişinău… Nu ştiu dacă o să poţi ţine pasul cu noi, aşa de repede o să ne mişcăm. Repede, dar cu stil. Hehe.. 
