Get Your IP

Nu există festivalul. Nu există munţii. Nu există Gărâna. Nu există nici măcar jazz sau cei o mie de metri altitudine. Nu există fum de mici sau de grătar, nici mirosul cortului ud de ploaie, nici mirosul muşchilor de pe copaci, iar despre dulceaţa patiseriilor vândute sub mişcarea lentă a banner-elor strident colorate nici că poate fi vorba. Nu există curgerea pârâului în care te speli dimineaţa. Nu există cafeaua şi nici zâmbetul mercantil al comercianţilor ascunşi în chioşcurile de lemn. Ce să mai spun despre trunchiurile de copac prăvălite pe iarbă în chip de bănci, la poalele unui cimitir cocoţat pe-un deal, buşteni învechiţi sau căzuţi de curând, unii curăţaţi şi tăiaţi pe lungime, alţii lăsati în scoarţă, scaune primitive pe care îţi mişti şezutul în speranţa deşartă că vei sta ceva mai comod. Nu ai de ce să vorbeşti despre gustul berii de dup’amiază. Nici despre friptura înfulecată cu poftă. Cum să vorbeşti despre strada absurdă şi abruptă care şerpuieşte printre case pitite într-o beznă care-ar fi totală dacă nu ar exista lumina clătinată a lanternelor care nici ele, da, nici chiar ele nu există! Nu există Poiana Lupului pentru că lupi nu au existat nicicând. Nu există arşita zilei, nici răcoarea serii şi nici frigul nopţii. Furtuna care vine pe nepregătite şi se prăbuşeşte literalmente peste vale, e o aiurită himeră. Ca şi instrumentele atinse de amoc sau acoperişul permeabil al chioşcului în care te adăposteşti cu încă alte 10 persoane. Nu există aburul care vă iese din gură, umed în frigul de iulie, nici aburul care vă iese din cănile de ceai oferit de organizatori sau cel care se ridică ameţit şi mahmur din noroiul încălzit de soarele din ziua de după. Sunt doar amăgiri. Nu există noroi şi pantofi năclăiţi, jeanşi uzaţi ca nădragii veteranilor întorşi din lupte uitate de toată lumea, tricouri transpirate, şepci, pălării, baticuri, eşarfe, insigne care par să migreze între prieteni imaginari. Îmbrăţişări, şoapte, idile şi despărţiri. Cartea citită în iarbă. Haine de toamnă pentru gerul de vară. Bliţul, zoom-ul sau cadrul perfect. Nu există obrajii neraşi, părul lung sau scurt, dar mereu plin de praf şi de iarbă şi nici pielea bronzată timp de o zi pe un mal de lac. Nu există broaşte, frunze, ecoul râsetelor. Nu există fetele, râsul fetelor, ochii fetelor, urmele fetelor pe care le-ai cunoscut, le cunoşti sau le-ai fi putut cunoaşte. Nu există ecusoane, brăţări de-o zi sau de-o ediţie, cozi la bilete şi gardieni enervanţi. Lipsa duşului. Nu există organizatori, tricouri, artişti. Voluntari. Muzica! Muzica există cel mai puţin, deşi ea miroase cel mai tare, a seară, a miez de noapte, a metal şi a piatră. Numele artiştilor sunt simple plăsmuiri, inventate într-un muştiuc de trompetă, pe o clapă de pian sau în vibraţia transparentă a membranei unei tobe. Dacă ar fi existat i-ai fi ascultat dintre buştenii duri, din cortul aşezat în pădure sau din vreun balcon de han, unde ţi-ar atârna pantalonii udaţi de ploaia din noapte. Nu există foc şi nici căldura lui de dintotdeauna. Drumul infinit spre gara măruntă a Reşitei, mersul tolănit al trenului de Bucureşti sau de aiurea şi starea de năuceală pe care o resimţi când dai de mirosul complicat al unui oraş. Şi sentimentul, vai, sentimentul subit, puternic, care-ţi zice că dacă oraşul din faţa ta plin de ticuri şi de rigori mecanice e realitatea, atunci Gărâna nu are cum să existe.

De aceea, nu există nici ediţia din 2010, iar minunaţii săi artişti sunt simple plăsmuiri.

Aşa cum au fost şi ediţiile anterioare.

Institutul Polonez este din nou partener la acest frumos eveniment şi se mândreşte cu Marcin Wasilewski Trio. care vor concerta în data de 24 iulie, de la ora 20.30 Pentru evenimentele pe trimestrul 3, aruncă un ochi pe broşura din dreapta paginii, sus. Sau clic aici. Bravo!

Vineri, 25 iunie 2010, va avea loc în Bucureşti cea de-a patra ediţie a Nopţii Institutelor Culturale. Organizată de EUNIC - Bucureşti, Noaptea Institutelor Culturale cuprinde evenimente propuse de British Council, Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Forumul Cultural Austriac, Fundaţia Culturală Greacă, Institutul Goethe, Institutul Cervantes, Institutul Cultural Român, Institutul Francez, Institutul Italian de Cultură “Vito Grasso”, Institutul Polonez, Delegaţia Wallonie-Bruxelles şi Centrul Cultural si de Informare al Ambasadei Ucrainei.

Eveniment desfăşurat cu sprijinul:

Primăria Generală a Municipiului Bucureşti

Regia Autonomă de Transport Bucureşti (RATB)

Asociaţia Green Revolution

Parteneri media: Radio Guerilla, Cocor Mediachannel, Feeder.ro, Gingergroup.ro, LumeBună.ro, Modernism.ro, Sensotv.ro, Veiozaarte.ro

În intervalul orar 23.00 - 04.00, între cele 11 puncte în care au loc evenimentele NIC va exista o cursă RATB specială, de noapte. De asemenea, din Parcul Tineretului pot fi împrumutate gratuit biciclete oferite de Asociaţia Green Revolution. Înscrierea se face la adresa de email pr@culturapoloneza.ro .

Materialul video de promovare din staţiile de metrou:

Materialul audio de promovare de la Radio Guerilla:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Coordonatorul ediţiei din acest an este Institutul Polonez.

Ne place Jazzul. Nouă şi unora. Nouă şi altora. De-aia este Beata Przybyek plină de concerte în Bucureşti, Cluj, Sibiu şi Ploieşti (la Sibiu, astăzi, 13, la Ploieşti, mâine, 14. Programul e aici). Dar, recunoaştem, unora nu le place jazzul. Nu le place şi gata. Noi nu ne suparăm, pentru că aşa suntem noi, nesupărăcioşi. În plus le dăm altceva, dacă nu jazz. De exemplu, film. În seara asta de la ora 21:30,Trestia lui Andrzej Wajda, la MŢR, în cadrul Festivalului Filmului European.
Sau dăm fuga la Timişoara. Pentru că pe 15 avem teatru! Gooooooooooooooonnnnnnnnnnnng!!!!!! Spectacolul Clepsidra al Teatrului A PART din Katowice, în cadrul Festivalului de Artă Studenţească “StudentFest” din Timişoara. De acolo, nu alergăm prea mult pentru că Aradul e taman colea, la o aruncătură de băţ, piatră, jucărie de pluş sau ce vrem noi să aruncăm (deşi e musai sa fie bio-degradabil). Şi ce facem noi la Araaad… Păi pe 16, la ora 8 PM vedem spectacolul Dragonul roşu al companiei SUKA OFF din Katowice, la Festivalul de Teatru de Cameră şi Underground ARAD-FUN, ediţia a VIII-a, Turnul de apă. Iar pe 17 ce era la Timişoara va fi şi la Arad, plus un bonus: spectacolul Cântec de leagăn. Evident tot al Teatrului A PART din Katowice şi tot în cadrul Festivalului de Cameră şi Underground Arad.

Ca să vezi că pot fi şi serios uite nişte prezentări şi un program:

Teatrul A PART din Katowice: Clepsidra este un proiect care experimentează limita dintre gest şi emoţie, teatru şi dans, totul din perspectiva corpului uman. Rezultat al colaborării dintre actriţa Monica Wachowicz şi regizorul Martin Herich, Clepsidra se referă la dualitatea de sensuri a cuvântului, pe de-o parte nisip care curge, ceas, în speţă o metaforă pentru viaţă, pe de alta trimite necrolog, la anunţul unui deces. Spectacolul face subtile trimiteri la opera scriitorilor Milan Kundera şi Ryszard Krynicki şi la filmele lui Krzysztof Kieślowski. 40 de minute de artă pură, pe o muzică deosebită (semnată inclusiv de Keith Jarrett).

02.05., ora 17.00 - proiecţia filmului Roly Poly, regia Andrzej Wajda. Comedie SF din 1968. Unde? La Polish Frames în cadrul Control Sunday Movie. Dacă realizezi că este un film SF polonez, cu cei mai buni actori de comedie ai vremii şi cu un scenariu de Stanisław Lem, poţi fi sigur că vei avea parte de o vizionare deosebită. Eroul filmului este pilotul de curse Richard Fox. După o participare alături de fratele său Thomas într-o cursă importantă, amândoi ajung grav răniţi la clinica unui doctor genial, specializat în transplanturi. După operaţii complicate, doctorul reuşeşte să salveze o singură victimă, combinând organele sănătoase ale celor doi. Cine oare să fi rămas în viaţă: Richard sau Thomas?

5.05., ora 18.00 - vernisajul expoziţiei de artă contemporană “Nimic important, e doar artă”, curator Monika Szewczyk (Galeria Arsenał din Białystok), Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi. Expoziţia va fi deschisă publicului până la 5.06.

O expoziţie despre modul în care arta reacţionează la indiferenţa presei, la pierderea autorităţii sale în rândul publicului, la problema care se pune tot mai acut: mai are arta vreo utilitate? Mai este ea necesară? Şi dacă da, cum? Între artişii expuşi: Laura Pawela, Julita Wójcik, Oskar Dawicki, Anna Molska, Radosław Szlaga, Izabela Gustowska, Magisters, Joanna Rajkowska, Rafał Bujnowski, Zbigniew Libera, Sędzia Główny, Małgorzata Jabłońska, Azorro, Agnieszka Polska, Zuzanna Janin, Paweł Susid, Vesna Bukovec ş.a
Vernisajul va avea loc în prezenţa curatoarei.

7.05., ora 19.00 - recital de pian Chopin susţinut de Dana Borşan, Filarmonica “Mihail Jora”, Bacău

Pianista Dana Borşan (n. Cluj) este prof.univ. dr. la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (UNMB) şi solist concertist al Orchestrelor Radio. A obţinut numeroase distincţii în concursuri naţionale şi internaţionale. Până în prezent, Dana Borşan a susţinut aproximativ 850 de concerte şi recitaluri. A cantat cu toate orchestrele din Romania şi cu orchestre din Germania, Italia, Spania Cehia, Ungaria, Moldova, Scoţia. A susţinut recitaluri de pian pe cele mai prestigioase scene din Romania şi din Germania, Franta, Italia, Slovacia, Norvegia, Ungaria, Rusia, Bulgaria, Irlanda, China. A colaborat cu peste 250 de dirijori. A înregistrat peste 1600 minute de muzică pentru SRR şi are 16 aparitii discografice. Între anii 2000 - 2008 a fost şefa catedrei de pian din UNMB iar din 2008 este prorector al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.

Păi, o facem. Ziua Poloniei. Pe 8 mai, cam toată ziua. Şi tot la Cărtureşti, pentru că e luna mai şi e tare frumos şi te rog eu sa te rogi să nu plouă anul ăsta. Trebuie să ştii că avem invitaţi de soi. Ar fi aşa: în primul rând tu (da, poţi să o iei personal) şi apoi niscai artişti exhibiţionişti care nu se sfiesc să se descheie la nasturii talentului taman sub nasul tău, în Grădina Verona, aka una bucata colţ de rai în mijloc de plai bucureştean. Altfel spus vii, pălăvrăgeşti cu prietenii (vorba ceea, îi aduci cu tine, nu vii singur(ă)) şi cu păhărelul/sticla plină cu ce-ţi pofteşte inima în mână (în mână e păhărelul/sticla, nu inima!), te plimbi prin grădina desfătărilor şi îi vezi pe meşteri la treabă. Posibil să te vezi cu Saddo, Heliana, Ghica Popa, Irlo, doar câţiva din cei cca 20 de pricepuţi. Dar ce fac ei acolo? Nu ştiu dacă ai auzit de Sando, o jucărie cât se poate de urbană şi de plină de nuri (cineva mi-a zis ca ar fi nur, singular, pentru că este o traducere a cuvântului turcesc ce sună la fel şi care ar însemna lumina ochilor.. niceeee!). Ei bine, cochetă şi plină de cheful celor care au creat-o (în speţă Titi Ciocan şi Nicolae-Aurel Duţă alias Eldercut) jucăria noastră a ales să vină în pielea goală şi să se lase tatuată, pictată, îmbrăcată, personalizată, customizată, cum vrei tu să-i spui, chiar acolo şi chiar atunci, de Ziua Poloniei.  De faţă cu tine. Poţi să-ţi dai şi cu opinia, dar nu răspundem de rezultat!
Nu te grăbi să pleci după ce ai făcut cunoştinţă cu arta contemporană în forma ei cea mai nudă. Spre seară punem filme. Nu orişice şi orişicum, ci taman Polish Shorts 2009, adicătelea cam tot ce a fost mai bun şi mai premiat în zona asta (şi, crede-mă, asta e o ditamai zona în Polonia). O să fie şi film şi animaţie, şi amuzant şi serios. Şi tu o să simţi că timpul trece, dar trece frumos. Ce zici?

Dar mai e ceva. Întotdeauna mai e ceva… Căci lucrurile nu se vor termina odată cu genericul ultimului film. Nu de tot. Adică, nah, nu mai e Ziua Poloniei şi pe 10 mai, dar Sando nu-şi trage ţoale noi doar ca să stea la iarbă verde şi la un film. E o jucărie cu vocaţia scenei, în fine, a soclului, aşa că-şi va afişa ipostazele (nu toate cele din workshopul din Grădina Verona, dar toate care au fost executate în taină şi cu tâlc de vreo 25 de artişti), într-o expoziţie, fix pe Calea Victoriei 41, la Orange concept store. Unde vă aşteptăm, de la ora 18.30! Va fi şi acolo ceva video şi un suc răcoritor. Şi noi. Şi tu. Şi prietenii tăi. Şi ai noştri. Şi o parte din artiştii ceştia: Lucian Niţă, Andrei Chirişi, Anca Adina Cojocaru, Livia Coloji, Adrian Moise, Tudor Năstase, Ştefan Lucuţ, Pisica Pătrată, Radu Manelici, Tudor Niţă, Paul Dersidan, Loreta Isac, Noper, Mircea Pop, Cristian Prandea, Ştefan Manole, Ghica Popa, Carciova Adrian, IRLO, Udrescu Margareta, Sinboy, Simona Vilău, Heliana Rotariu, Saddo, Matei Branea, Gabi Pavel, Vlad Ioan Alexandru, Mihai Ungureanu.

Ca să recapitulăm (că nu mi-s sigur că am fost clar):

8 mai: de la 11.00 până seara târziu, Ziua Poloniei la Cărtureşti (în Grădina Verona)

10 mai: de la 18.30, expo SANDO, la Orange concept store  (expoziţia va dura 10 zile)

Şi, te rog să mă crezi… povestea nu se termină aici! Nu mă crezi? Nu?
Hai spune, nu?

“Kogel Mogel” este, de fapt, denumirea idiş a unui desert popular în Europa de Est, extrem de simplu de făcut, din ouă, zahăr şi ciocolată sau votcă. Se serveşte la temperatura camerei şi e tare bun ca remediu pentru durerile de gât. Trimite cu gândul la Cântarea Cântarilor (capitolul 4, versetul 11) unde se vorbeşte despre laptele şi mierea de sub limba iubitei. Este menţionat în Talmud şi se păstreaza literalmente sub limbă ca exerciţiu pentru studiul mistic al Scripturilor.

În cazul nostru este vorba de o zi-concept în care Institutul Polonez, cu sprijinul Clubului Ţăranului şi al MŢR, ne propune savoarea limpede a unui eveniment cu ingrediente simple, la îndemană şi cat se poate de potrivite: lirică, fotografie şi film. Amestecate la un loc şi bune de pus la inimă pentru mai multă dulceaţă.

Intrarea libera. Detalii despre program, pe site.

Trebuie menţionat faptul că, din cauza tragediei de la Smolensk, concertul de klezmer programat pentru 24 aprilie a fost anulat.

Mulţumim mult şi… te aşteptăm.

Institutul Polonez ţine un moment de reculegere, în memoria preşedintelui polonez Lech Kaczynski şi a tuturor celor care au murit azi în tragicul accident de avion.

Ambasada Republicii Polone anunţă cu profundă durere şi tristeţe că în orele dimineţii zilei de 10 aprilie 2010 a avut loc una dintre cele mai mari tragedii din istoria Poloniei. În drum spre festivităţile prilejuite de comemorarea a 70 de ani de la Crima de la Katyn s-au stins, într-un accident de aviaţie mortal, Preşedintele Republicii Polone, Lech Kaczyński, Prima Doamnă, Maria Kaczyńska, reprezentanţi ai celor mai importante instituţii de stat, membrii delegaţiei poloneze şi echipajul aeronavei.
În urma catastrofei, Mareşalul Seimului Republicii Polone, Bronisław Komorowski, care a preluat conducerea statului, a decretat şapte zile de doliu naţional.

Cartea de condoleanţe va fi deschisă la sediul Ambasadei Republicii Polone din Bucureşti, Al. Alexandru nr. 23, în zilele de 12-14 aprilie, între orele 10.30-15.00.

Dumnezeu să-i odihnească…Cuvintele sunt de prisos.

Teoretic vorbim despre un trimestru pascal, plin de cozonaci, miei, drob, ouă roşii, de zile de 1 mai, de weekenduri la mare, la munte, la iarbă verde, de început de vară, de Vamă, de Motoare, de curţi de Cărtureşti, de terase deschise, de concedii timpurii… Teoretic. Pentru noi trimestrul care tocmai începe are 91 de zile în care vom avea cam 42 de acţiuni în 15 oraşe din ţară, plus Chişinău. Are muuuulte filme (scurt- si lung-metraje, ficţiune, documentare, animaţie, premiate sau ba!), are teatru, are workshopuri şi conferinţe pe teme cu nume complicate şi cu impact adânc, are expoziţii de afişe, de fotografie sau de artă contemporană. Are muzică simfonică, jazz şi klezmer. Comunicate de presă, afişe, broşuri, avioane, cazări, bugete, negocieri. Weekenduri sărite, pentru că multe acţiuni taman atunci au loc. Are ac de cojocul nostru şi noi de al lui. Arad, Baia Mare, Bucureşti, Buşteni, Chişinău, Constanţa (Neptun), Craiova, Galaţi, Mogoşoaia, Ploieşti, Sf. Gheorghe, Sibiu, Sinaia, Timişoara, Tg. Mureş.

Nu respirăm. Nu clipim. Ne păstrăm zâmbetul. Merită. E mult, dar ne place. Şi totuşi chiar în clipa asta aş dori să stau întins pe cimentul unui dig din Constanţa şi să mă uit la un pescăruş care să pară că stă pe vânt. Nu e poezie, nici măcar melancolie. Doar preludiul calm al berii cu prietenii ce i-ar urma în mod inevitabil. Hai şi tu!

Noi construim contextul! Iar aici şi-n pdf !

Nu ştiu dacă noi sau Chopin a fost cuminte, dar Monetaria Naţională ne-a medaliat. Nu intrăm în detalii tehnice, nu mă pricep, dar pot arăta nişte poze:

Noi multumim Monetăriei pentru gestul frumos, făcut acum, în 2010, la 200 de ani de la naşterea lui Fryderyk Chopin!

Nu se pune în piept, nici pe ochi, dar se pune pe blog, site, facebook sau oriunde e cineva care poate spune: “Ete dom’le ce treabă!” :))

A fost la Radio Cluj. Puteţi asculta spotul aici:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Poate ar trebui să mă scuz. Parcă-s cam multe informaţii, cam dezlânate. Nu ştiu ce să zic, deocamdată mă scarpin după ceafă şi cuget. E o chestie pe care o fac rar, aşa că merge mai încet. Scuze…  Dar uite, colo, pe la tâmpla stângă transpiră o idee. O mică viziune. O minusculă revoluţiune. Îmi şopteşte să zic totul pe nerăsuflate, dar coerent. Să bag un “preview” cu ce-am făcut, ce facem, ce vom face. Am şovăit… s-o ascult.. să nu.. Am zis “da” şi-acu sunt însurat cu ea. Cu ideea. Aşa că i-am tras un inel mare cât inima mea şi i-am luat o rochie de la second-hand. Să nu spună c-o ţin numai în blugi. Şi uite-o cum arată:

Ieri, 17 martie, la ora 18:00, la librăria Book Corner din Cluj, careul de aşi ai literaturii poloneze au zis să-şi arate copertele lor de Humanitas, de Rao, de Curtea Veche, de Paideia (nu neapărat în ordinea asta). A fost cam aşa. Au ieşit la rampă, R. Kapuściński, cu Şahinşahul, trad. Mihai Mitu, editura Humanitas, 2009, S. Mrożek, cu Balthazar. Autobiografie, trad. Stan Velea, Curtea Veche Publishing House, 2009, Z. Herbert cu selecţia de poezii Pan Cogito, trad. Geambaşu Constantin, Editura Paideea, 2008, plus audiobook - poezii în lectura lui Marcel Iureş şi pe muzica lui Robert Petrovich, 2009) şi W. Gombrowicz, cu Teatrul trad. Zaicik Olga şi Cristina Godun, Editura RAO, 2010.

Azi e 18 martie! Hehehe, o zi mare. La propriu! Păi, să vedem. Ca şi ieri, tot la ora 18:00, la librăria Humanitas.